PD spune “cât de probabil e să se strice”. LGD spune “cât pierzi dacă se strică”.
EAD (Exposure at Default) spune: “cât ești expus exact în clipa în care se strică”.
Și aici apare magia (și riscul): uneori expunerea crește fix înainte de default — mai ales la linii, revolving, overdraft, carduri, factoring, sau când clientul “trage” tot ce poate din limite.
În lecția asta înveți să gândești EAD ca instrument practic, să o estimezi corect și să o legi de decizie, limitare și AI-driven monitoring.
Dacă ai doar credite amortizate (term loans), EAD pare banală: soldul la momentul default-ului.
Dar dacă ai produse cu limită (linii, revolving), EAD devine un joc de comportament:
clientul poate utiliza sau poate crește utilizarea fix înainte să intre în default.
Analist: “Clientul are utilizare 35% pe linie. E ok.”
2 luni mai târziu: default. Utilizare: 99%.
Analist: “Cum?”
Realitatea: când firma intră în stres, primul reflex e să tragă lichiditate din limite ca să supraviețuiască. EAD sare.
Morala: EAD trebuie gândită împreună cu comportamentul de drawdown, nu doar ca sold curent.
EAD (Exposure at Default) este expunerea totală relevantă la momentul default-ului.
În multe contexte, include:
Aici e ideea-cheie: CCF nu e o constantă universală. Depinde de produs, segment, comportament și “stres”.
Dacă estimezi CCF greșit, îți subestimezi EAD și implicit EL.
EAD nu se modelează la fel pentru toate produsele. Gândește în “familii”:
“Utilization sprint” = creșterea accelerată a utilizării limitelor într-un interval scurt (ex. 30–90 zile).
Nu e doar un număr mare, ci o schimbare de ritm.
CCF (Credit Conversion Factor) reprezintă cât din partea neutilizată se transformă în utilizat până la default.
În termeni simpli:
Ai nevoie de istoricul clienților care au intrat în default și de poziția lor pe linie înainte de default.
Construiești o fereastră (ex. cu 12 luni înainte de default) și compari:
Intuiția pentru CCF:
CCF ≈ (Utilizat@default − Utilizat@start) / Neutilizat@start (cu cap la 0…1).
În practică există nuanțe (cap/floor, excluderi, tratament pentru linii crescute/reduse), dar ideea rămâne: măsori cât s-a tras.
CCF diferă puternic după:
| Segment | Regulă | CCF (exemplu) | De ce |
|---|---|---|---|
| Committed line + util > 70% | high utilization | 0.70–0.95 | în stres, trag aproape tot |
| Committed line + util 30–70% | mid utilization | 0.40–0.70 | spațiu de tragere moderat |
| Committed line + util < 30% | low utilization | 0.15–0.40 | nu toți trag, dar unii “sprint” |
| Uncommitted / cancelable | bank can cut | 0.05–0.25 | control mai mare din partea băncii |
EAD pare simplă până începi să definești:
EAD are un avantaj enorm pentru AI: are semnale comportamentale (utilization, drawdowns, volatility) care sunt bogate și “high-frequency”.
Aici AI poate ajuta în mod foarte concret:
1) Adevărat/Fals: La term loan, EAD este aproape întotdeauna soldul la default.
2) Completează: EAD la revolving poate fi aproximată ca Utilizat + ______ × Neutilizat.
3) Alege 1: Ce e mai “dangerous” ca semnal?
4) Adevărat/Fals: CCF poate rămâne neschimbat chiar dacă politica de limit management se schimbă.
EAD PLAYBOOK — minimul sănătos
1) Definiții:
– ce intră în expunere (principal / dobânzi / comisioane)
– default date (eveniment vs 90 DPD)
– fereastră pentru CCF (ex. 12 luni)
2) Produse:
– term loans: EAD = sold@t
– revolving: EAD = util + CCF*neutil
– contingent: conversie (factor) + reguli
3) Segmente CCF:
– committed vs uncommitted
– utilization bins
– rating bands / industrie (dacă are volum)
– policy regime (before/after schimbare)
4) Sanity checks:
– cap/floor CCF
– stability pe vintages
– outliers & data issues
5) Monitoring:
– utilization sprint dashboard
– CCF drift vs istoric
– top segments with EAD surprises
– actions: review/freeze/limit/pricing