În credit, una dintre cele mai scumpe iluzii este asta: “deal-ul e profitabil”.
Profitabil pe ce criteriu? Pe dobândă? Pe comisioane? Pe P&L scurt?
Pentru că există o întrebare mult mai serioasă, pe care managementul o pune (sau ar trebui să o pună):
cât câștigi după ce plătești riscul și capitalul?
Aici intră RAROC și eficiența RWA. Ele sunt “traducătorul” între business și risk: îți spun dacă un segment/produse/structuri merită capitalul pe care îl consumă.
În lecția asta le înveți intuitiv, practic, și le conectezi la decizii reale: pricing, mix, limite, targeturi.
Două portofolii pot avea același venit net. Unul poate fi un “campion” (rezilient, eficient), iar altul poate fi o bombă cu ceas (capital heavy, concentrat, volatil).
Diferența e simplă: unul are consum de capital mic pentru același venit, iar celălalt are consum mare.
Și aici se rupe filmul clasic: dacă setezi targeturi doar pe venit/volum, vei împinge creșterea către zone unde venitul pare bun, dar capitalul cerut e uriaș.
Pe termen scurt “iese”. Pe termen mediu devine scump.
RAROC (Risk-Adjusted Return on Capital) e o idee simplă:
ia profitul (ajustat cu costul riscului) și îl raportează la capitalul pe care îl consumă.
Dacă profitul e “benzină”, capitalul este “mașina”. RAROC îți spune cât de eficientă e mașina.
Practic, RAROC răspunde la întrebarea: pentru fiecare leu de capital “blocată” de riscul acestui portofoliu, cât profit îmi întorc?
Deal A și Deal B au aceeași dobândă, aceeași sumă, același venit anual.
Dar Deal A e într-un segment stabil, cu colateral bun și structură solidă: consumă puțin capital.
Deal B e într-o industrie volatilă, colateral slab, tenor lung: consumă mult capital.
Dacă te uiți doar la venit, par la fel. Dacă te uiți la RAROC, Deal A e mai bun: întoarce mai mult profit per unitate de capital.
În limbaj de reglementare, capitalul e legat de RWA (Risk-Weighted Assets).
Fără să intrăm în tehnicalități, poți folosi o idee practică:
RWA density (RWA / EAD) îți spune cât de “greu” e segmentul în termeni de risc reglementat.
Iar “RWA efficiency” este o întrebare simplă:
pentru fiecare unitate de RWA, cât venit / profit generez?
Dacă două segmente au același venit, dar unul are RWA mult mai mare, atunci acel segment este mai puțin eficient.
În lecția 1 am văzut ce face o expunere “grea”: calitate, structură, colateral, comportament, concentrare.
Toate acestea se traduc, într-un fel sau altul, în capital/provizion.
De aceea, când vezi un segment “capital heavy”, nu e surpriză. E efectul cumulativ al factorilor de risc.
Iar acesta este punctul în care business și risk pot deveni parteneri: business aduce pipeline și relația, risk aduce disciplina de capital.
Împreună, ajustează pricing-ul și structura ca să obțină RAROC țintă.
În practică, nu ai nevoie de formule perfecte în fiecare discuție. Ai nevoie de o metodă.
Metoda minimă (MVP) e asta:
(1) profit după costul riscului,
(2) capital intensity / RWA density,
(3) comparație între segmente.
Reguli proxy:
– Cost risc proxy: EL / provizion / default cost (în funcție de ce ai)
– Capital intensity: RWA density (RWA/EAD) sau capital alocat (dacă există)
– „RAROC proxy” = Profit ajustat / Capital (sau / RWA)
Decizii tip:
– RAROC bun: scalează (cu limite de concentrare)
– RAROC slab: crește prețul / întărește structura / reduce expunerea
– RAROC volatil: pune frâne (AMBER/RED), evită monocultura
Dacă RAROC e atât de util, de ce nu e folosit peste tot? Pentru că există 7 greșeli recurente.
Vestea bună: fiecare are un antidot simplu.
Greșeală: compari doar cu competitorii. Fix: compari și cu capital intensity; dacă e heavy, ai nevoie de premium sau structură.
Greșeală: scazi venitul când riscul e deja “elastic”. Fix: discount doar cu compensații (covenants, colateral, amortizare).
Greșeală: crești riscul de durată. Fix: tenor band + amortizare minimă + triggers.
Greșeală: drift de standarde. Fix: buget de excepții + prag AMBER/RED + tipuri.
Greșeală: “merge acum”. Fix: limite de concentrare + rebalansare mix.
Greșeală: folosești doar istoricul “bun”. Fix: scenarii / stres / ajustări conservatoare.
Greșeală: fiecare optimizează altceva. Fix: scoreboard comun + RAROC ca limbaj comun.
Când un segment are RAROC slab sau RWA efficiency slabă, ai 4 butoane, nu unul singur.
Nu trebuie să “oprești”. Trebuie să ajustezi inteligent.
Șabloanele de mai jos sunt gândite pentru “executive output”: 3 concluzii, nu 30.
Top 3 acțiuni (owner + deadline):
1) _____________________________
2) _____________________________
3) _____________________________
Semnale de urmărit (leading):
– RWA density / capital intensity: ___
– Profit ajustat: ___
– Drift rating/PD & excepții: ___
Segment A are venit bun, dar e capital heavy. Segment B are venit mai mic, dar e eficient.
Scopul nu este să “alegi B și gata”. Scopul este să proiectezi o strategie: cum faci A acceptabil (pricing/structură) și cum scalezi B fără concentrare.
TASK:
1) Cine are RAROC proxy mai bun? (explică în 3–5 rânduri)
2) Pentru Segment A: propune 2 măsuri (pricing + structură) ca să ridici eficiența.
3) Pentru Segment B: propune 1 măsură de scalare + 1 limită anti-concentrare.
4) Definește 3 KPI-uri leading pentru următoarele 2 luni.
Un răspuns bun spune: “A e capital heavy, deci fără premium/structură, RAROC e slab”.
Apoi propune două măsuri clare (floor pe marjă + covenanți/amortizare/tenor band),
și pentru B propune creștere controlată (scalează, dar pune limită pe concentrare).
Țintă: 18–28 minute.
RAROC și eficiența RWA îți arată profitul real: cât câștigi după ce plătești riscul și capitalul.
Segmentele capital heavy nu sunt “interzise” — dar trebuie prețuite și structurate corect, iar mixul trebuie controlat.
Când folosești RAROC ca limbaj comun, Business și Risk devin parteneri: creștere, dar plătită corect.