Un model Excel “bun” nu este cel care arată frumos. Este cel care nu se strică când schimbi datele, când îl deschide altcineva, sau când îl revizitezi peste 3 luni și încă îți înțelegi logica.
În finanțe, miza nu este doar eficiența. Este încrederea: dacă un KPI sare brusc, trebuie să știi dacă e semnal real sau eroare de model.
În lecția de azi construim fundația: separarea clară în Input (date și ipoteze), Calc (formule și logică) și Output (rezultate și interpretare).
Pare banal, dar această separare este diferența dintre “un fișier” și “un model”.
Și, surprinzător, este cea mai rapidă metodă de a economisi timp: mai puține erori, mai puține fix-uri, mai puține “unde era formula aia?”.
În Excel, majoritatea oamenilor pornesc de la formule: VLOOKUP, SUMIFS, IF, XLOOKUP, pivot.
Și ajung rapid într-un fișier care funcționează “azi”, dar devine fragil “mâine”.
În finanțe, “mâine” înseamnă: alt set de date, alt client, alt scenariu, alt format de raportare.
Dacă modelul este construit ca un puzzle improvizat, schimbările îl rup.
Structura corectă înseamnă că un model are o arhitectură:
știi unde se pun datele, unde se calculează, unde se citește rezultatul.
Când cineva întreabă “de ce a ieșit așa?”, nu cauți prin 12 foi.
Mergi la Output, vezi indicatorul, mergi la Calc, vezi logica, mergi la Input, vezi datele/parametrii.
Este “traseul de audit” intern al modelului tău.
“Merge”: ai lipit un tabel în Sheet1, ai pus câteva formule în colț, ai scos un grafic. Totul OK.
Peste o săptămână primești același tabel, dar cu o coloană în plus. Formula se mută. Graficul se rupe. Începe vânătoarea.
“Rezistă”: ai Input (tabel importat ca Table), Calc (coloane calculate și checks), Output (dashboard + KPIs).
Primești tabel cu coloană în plus? Table se extinde. Calc rămâne stabil. Output se actualizează.
Diferența nu e “talent”. E arhitectură.
Separarea în Input/Calc/Output este un “contract” între tine și model: unde pui date, unde pui logică, unde citești rezultate.
În lecția aceasta stabilim definiții clare, pentru că o confuzie mică aici produce haos mai târziu.
Input este zona unde intră tot ce vine din exterior:
date brute (export din ERP, bilanț/P&L/cash, tranzacții),
parametri (rata de discount, scenarii, praguri),
mapping-uri (coduri, categorii, conturi),
și orice lucru pe care îl modifici intenționat.
În Input, regula este simplă: nu amesteci logică cu date. Dacă începi să pui formule în Input, ai ascuns calcule în “zona de date” și ai creat un loc unde erorile se camuflează.
Calc este “inima” modelului: aici pui formulele, transformările, KPI-urile, agregările, scenariile.
Tot ce este logică trebuie să fie în Calc. În Calc, ai voie să fii complex, dar trebuie să fii consecvent.
Ai voie să ai mai multe foi (Calc_KPI, Calc_Scenarii, Calc_Checks), dar ideea rămâne: Calc este singurul loc unde modelul gândește.
Output este ceea ce arăți altcuiva: dashboard, KPI summary, grafice, tabel executive, memo.
Output nu este locul unde faci calcule grele.
În Output, ideal, formulele sunt doar “read-only”: referințe, indexări, afișări.
Motivul: Output trebuie să fie stabil și rapid, iar cititorul să nu se rătăcească printre calcule.
Un model financiar tipic (analiză de companie) poate fi construit cu:
Input_Data (date brute), Input_Params (ipoteze),
Calc_KPI (indicatori + trend), Calc_Checks (sanity checks),
Output_Executive (3 concluzii, KPI, semnale), Output_Charts (grafice).
Șase foi, dar fiecare are rol clar.
Structura nu este doar conceptuală; trebuie să fie vizibilă.
Un fișier bine structurat comunică rapid:
“Aici introduci”, “aici se calculează”, “aici citești”.
În practică, asta înseamnă: naming clar, culori consistente, și navigare ușoară.
Într-un model CQ, o pagină “Index” salvează timp, mai ales când fișierul circulă între oameni.
Conținut minim:
În finanțe, un model este un instrument de decizie.
De aceea, contează trei lucruri: trasabilitate, control, reutilizare.
Input/Calc/Output le rezolvă pe toate:
poți urmări de unde vine un rezultat,
poți controla ipotezele, și
poți refolosi structura pe alt caz.
Când un manager întreabă “de ce s-a schimbat marja?”, tu trebuie să răspunzi în 30 de secunde:
“pentru că (driver), confirmat de (dovezi)”.
Dacă modelul e haotic, îți ia 10 minute să găsești formula.
Dacă structura e clară, te uiți în Output, vezi indicatorul, mergi în Calc și vezi driverul.
Un model financiar are ipoteze: creștere, curs, costuri, termene de încasare.
Dacă ipotezele sunt îngropate în formule, nu le mai controlezi.
Dacă sunt în Input_Params, devin vizibile și modificabile.
Asta este esența scenariilor: schimbi input, nu rescrii formule.
În mediul financiar, același tip de analiză se repetă: KPI, trend, scenarii, output executive.
Dacă lucrezi fără structură, refaci de la zero.
Dacă lucrezi cu Input/Calc/Output, ai un template.
În timp, template-ul devine “activ” și economisește zeci de ore pe lună.
Acum trecem la pași concreți. Imaginează-ți că pornești un fișier nou pentru o analiză financiară (P&L + bilanț).
Vrei ca fișierul să fie gata de lucru în 15 minute, înainte să bagi formule sofisticate.
Urmează pașii de mai jos.
Când un model se strică, cauza rar este “Excel e prost”.
De obicei, cauza este una dintre aceste greșeli: amesteci date cu formule, lipsește o cheie, output are calcule grele, sau ipotezele sunt ascunse.
Mai jos ai un set de “anti-patterns” și prevențiile lor.
| Anti-pattern | Ce se întâmplă | Prevenție |
|---|---|---|
| Formule în Input_Data | “Datele” devin logice ascunse; greu de audit | Mută în Calc; lasă Input ca Table curat |
| Output cu formule grele | Dashboard lent, fragil, greu de modificat | Calc produce, Output doar afișează |
| Hardcode în formule | Schimbi un prag? cauți prin 200 formule | Toți parametrii în Input_Params |
| Referințe “libere” | Formule care se rup când inserezi coloane | Folosește Tables/structured references |
| Fără chei coerente | Join-uri greșite, KPI distorsionați | Definește chei și validează-le |
| Naming aleator | Nimeni nu înțelege fișierul | Prefixe Input/Calc/Output + Index |
| “One big sheet” | Totul într-o foaie → fragilitate maximă | Separă rolurile pe foi |
| Lipsă checks | Erorile se văd târziu, în output | Calc_Checks cu semnale clare |
Dacă vrei Excel “smart”, începi cu structură.
Input/Calc/Output nu este o regulă academică. Este o metodă practică de a preveni erori și de a accelera munca.
În lecția următoare consolidăm fundația cu “Reguli de aur”: consistență, formatare, control versiuni — adică obiceiurile care fac modelul stabil pe termen lung.